Despre noi

Despre Asociația Filmtett

Filmtett Workshop este cel mai important proiect al Asociației Filmtett, asociație creată în 2000. Asociația cu sediul la Cluj se ocupă în primul rând de redactarea portalului cinematografic Filmtett Erdélyi Filmes Portál, pe lângă aceasta, organizează an de an tabăra de creație și festivalul Filmtettfeszt Zilele Filmului Maghiar. În ultimii ani a mai desfășurat mai multe proiecte proprii, de la concursuri privind istoria filmului, concursuri de critică de film, editează un portal specializat de film în limba română (istoriafilmului.ro), publică din când în când cărți de specialitate și organizează anual ziua maghiară la Festivalul Internațional de Film Transilvania.

Contact:


Despre Filmtett Workshop

Am organizat atelierul nostru de film pentru prima dată în vara anului 2002 cu scopul de a oferi posibilitatea de perfecționare care lipsea din acest domeniu. Cu ajutorul partenerului nostru loial Duna Műhely, câștigător a două premii Palme d'Or, am înființat o tabără de creație care oferă o șansă talentelor tinere ca să se organizeze în grupe și să experimenteze în diferitele domenii ale producției de filme. Caracterul taberei s-a modificat de-a lungul anilor: evenimentul are în același timp caracter de descoperire de talente dar și de perfecționare; scopul este transmiterea și dezvoltarea cunoștințelor de specialitate, producerea de filme ce pot fi prezentate la festivaluri și nu în ultimul rând relațiile și conexiunile create între tinerii locuitori ai taberei în speranța unei colaborări pe viitor. Limita minimă de vârstă este de 18 ani, cetățenia concurenților nu are importanță. Detaliile despre concurs se găsesc în meniul Apel al anului corespunzător.

Ne-au fost mentori: Anger Zsolt, Bálint Arthur, Bántó Csaba, Báron György, Beke Tamás, Bertóti Attila, Bollók Csaba, Boros Melinda, Bredár Zsolt, Csánki Kata, Cs. Nagy Sándor, Czakó Judit,Csáki László, Csoma Zsolt, Dávid András, Deme Áron, Dimény Áron, Dömötör Tamás, Dyga Zsombor, Durst György, Erdélyi Dániel, Ferenczi Gábor, Gelencsér Gábor, Hajdu Szabolcs, Jakab-Benke Nándor, Kallós Bea, Kerékgyártó Yvonne, Komlódi Gábor, Kornis Anna, Kovács M. András, Lakatos Róbert, Lemhényi Réka, Lovas Balázs, Lukács Péter Benjámin, Margitházi Beja, Maciej Kozlowski, Maruszki Balázs, Mateusz Adamczyk, Mészáros Péter, M. Tóth Géza, Nagy Viktória, Nagy V. Gergő, Pálfi György, Pálfi Szabolcs, Pálffy Tibor, Pálos György, Pápai Zsolt, Patrovits Tamás, Paul Lenart, Radu Vasile Igazság, Ruttkay Zsófia, Salat Lehel, Sopsits Árpád, Strausz László, Szekeres Csaba, Szilágyi Kornél, Rák József, Tóth Zsolt, Török-Illyés Orsolya, Török Zita, Ujj Mészáros Károly, Vadon Zoltán, Varga Balázs, Varga Zoltán, Varró Attila, Várhegyi Rudolf, Vereckei Zsolt, Vincze Teréz, Völler Ágnes, Wojtek Blaszczyk, Zányi Tamás.

Colaboratori: Buzogány Klára, Durst György, Tóth Gödri Iringó, Zágoni Bálint.


„Aceste filme vorbesc despre faptul că realizatorii lor vor să transmită ceva despre ei înşişi. Chiar dacă aleg un subiect patetic sau mai vast, ei sugerează ideea că ‘acesta sunt eu, aceasta este concepţia mea despre viaţă, vreau să comunic acest lucru’, şi poate că vor realiza că s-au înşelat, au minţit, sau îşi vor pune întrebarea: Acesta sunt eu într-adevăr? Aceasta este o etapă a procesului de învăţare.” (György Pálfi, grupa de regizori, 2005)

„În cele zece zile s-a desfăşurat o muncă imensă, toţi participanţii au lucrat cu mare seriozitate, din orele de dimineaţă până noaptea târziu, sau chiar până-n zori – din acest motiv munca depusă s-ar putea considera muncă forţată.” (Dániel Erdélyi, grupa de regizori, 2009)

„Zi de zi am trecut pe la fiecare participant şi am urmărit cine ce face, cum progresează, unde are probleme, unde poate fi ajutat. ‘Secretul‘ care trebuia descifrat era diferit de la caz la caz. De exemplu pentru Attila Bertóti, care de mult timp se ocupă de animaţii, şi am mai lucrat împreună, ba chiar a absolvit deja o specialitate de studiu al filmului, secretul dramaturgiei nu mai constituie provocare atât de puternică, însă pentru ceilalţi participanţi cel mai mare secret a fost modalitatea de transmitere a unei povestiri. Trebuie să faci ceva cu timpul, spaţiul, sunetul şi povestea, eu am bănuit deja în timpul citirii proiectelor că vom avea probleme cu aceste elemente. Aici a trebuit să rezolvăm aceste probleme într-o zi sau două.” (Radu Vasile Igazság, grupa de animatori, 2009)

„Este un proces de învăţare mai lung, deoarece producătorul sau asistentul de producţie trebuie să îndeplinească sarcini complexe. Noi trebuie să asigurăm îmbrăcămintea, accesoriile, machiajul, locaţia, transportul, alimentaţia. Avem mult mai multă treabă decât un regizor sau un cameraman, încât aceasta este o activitate atât psihică cât şi economică. Desigur nu ne-am propus să fabricăm din aceşti participanţi producători sau coordonatori de producţie, nici regizori, actori sau ingineri de sunet.” (György Durst, grupa de producători, 2011)

„Am propus grupei să avem 24 de ore de tăcere (de dimineaţă până dimineaţă) – o zi a liniştii. În prima parte a zilei am petrecut 4–5 ore în pădure. Atmosfera acestei plimbări a fost fantastică: prima jumătate de oră a fost de-a dreptul penibilă, dar după aceea au început să fie atenţi. Timp de o oră toţi participanţii s-au concentrat doar pe propria lor persoană, deoarece am obosit şi ne-am aşezat. Atunci toată lumea doar şedea, era un moment minunat! În etapa următoare au început să comunice: s-au jucat cu crengi, au intrat spontan în jocul celorlalţi. După ce ne-am întors, a început un alt joc: cu vorbitorii. A fost interesant să observi reacţia celorlalţi: unii ne-au vorbit mai mult, alţii ni s-au alăturat, şi, de asemenea, erau persoane care din această cauză au comunicat mai puţin cu noi.” (Tibor Pálffy, grupa de actori, 2009)

„Este cu neputinţă să te pregăteşti dinainte pentru problemele care se ivesc de-a lungul filmării. Ceea ce se face în tabără este asemănătoare cu o realizare adevărată de film, nu se poate trata cu uşurinţă. Din această cauză este atât de importantă comunicarea eficientă dintre regizor şi cameraman, dar şi dintre ceilalţi membri ai echipajului. Înaintea începerii filmărilor participanţii trebuie să vorbească mult, şi este un lucru foarte bun dacă putem aloca cel puţin o jumătate de zi pentru analiza scenariului. Greşelile din timpul filmărilor nu constituie o problemă, deoarece datorită acestora ne dăm seama de multe lucruri, reprezintă o cale a învăţării.” (Arthur Bálint, grupa de operatori, 2010)

„Înaintea filmărilor am vorbit despre teorie (montaj, dramaturgie, planuri) la un nivel minim. În continuare am vizionat împreună câteva fragmente de film, după care le-am analizat. Sarcinile lor variau de la realizarea unui trailer pentru horrorul suedez Let the Right One In, până la realizarea unei scene de o jumătate de minut din 150 secvenţe. Chiar am avut ce face.” (Judit Czakó, grupa de montaj, 2011)

„În cazul unui film le-am spus băieţilor că au apucat taurul de coarne, deoarece a conţinut câteva scene care din punctul de vedere al luminii şi al plasării erau mai complicate. Din punct de vedere fizic era foarte greu să găseşti poziţia corectă încât să fie potrivită atât din punctul de vedere al sunetului, cât şi al imaginii. În acest caz am avut nevoie de ambele echipaje de sunet, cu două echipamente de înregistrare, trei microfoane. A fost greu pentru că dacă microfonul era plasat cu doar cinci centimetri mai încolo, ar fi lăsat umbră pe perete.” (Rudolf Várhegyi, grupa ingineri de sunet, 2011)

„Criticul de filme este o specie aparte. Chiar şi logica studiului diferă de metoda practicienilor propriu-zişi, astfel la noi instruirea este complet diferită faţă de celelalte grupe. În anii precedenţi ne-am organizat activităţile în două faze: înainte de masă participanţii au luat parte la prelegeri legate de filme vizionate împreună, şi de asemenea şi-au putut aprofunda cunoştinţele în cadrul elaborării unor analize în grup, iar după masă au avut ocazia să pătrundă în strategemele publicisticii de film (realizarea interviurilor, elaborare de critici), atât teoretic, cât şi practic. Deoarece în realitate acestea sunt două profesii distincte, grupul a avut nevoie de doi profesori coordonatori, şi până la sfârşitul celor zece zile am reuşit să obosim discipolii de critică de filme aşa cum se cuvine – însă în această manieră şi-a avut rostul, fiindcă cele două faze se îmbină în mod organic: în orele dimineţii lărgirea orizontului şi studiu, iar după masă practică şi atelier. Deci a avut loc o formare complexă (pentru care am fost totdeauna invidiaţi de ceilalţi coordonatori, deoarece ei nu au putut încadra instruirea teoretică în ritmul alert al sarcinilor practice). Dar sunt de părere că nu se poate, mai precis nu merită să elaborezi critici de film neavănd cunoştinţe teoretice şi practică în domeniul analizelor.” (Beja Margitházi, grupa de filmologi-critici de film, 2009)